+bunul +simt

Bunul simţ perfect se fereşte de toate extremele, mulţumit să cupleze înţelepciunea cu sobrietatea.

citat celebru din Moliere
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urăsc toate sporturile cu aceeaşi înverşunare cu care o persoană căreia îi plac sporturile, urăşte bunul simţ.

citat clasic din H.L. Mencken
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se pare că orice om are câte o ambiţie, dacă nu pentru înţelepciune, cel puţin pentru fleacuri; el caută să se facă faimos, dacă nu prin bunul simţ, atunci prin nebunie.

citat din Axel Oxenstierna
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Astfel, în loc să urmărim ca oamenii să înţeleagă ceea ce le spunem, trebuie ca noi să ştim cum îşi compun ei imaginile şi să ne adresăm direct acestor imagini, mai degrabă decât să încercăm să facem apel la logica umana de bază şi la bunul simţ.

citat din Michael Laitman
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Succesul în viaţa politică este determinat de acţiunea ideilor asupra lucrurilor, altfel, o falsă democraţie conduce la cezarism. Bunul simţ în viaţa politică nu poate fi înlocuit nici de geniu. Scopul acţiunii politice rămâne întotdeauna puterea.

aforism clasic de Constantin Banu din Trăiască viaţa!... (1916)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odă femeii mele

Raţiunea merge desculţă pe drumul de ţară

În căutarea sensului pierdut bunul simţ era

şi el la locul

accidentului Viaţa pe o planetă uitată de Dum

nezeu Marşul trumfător al omului este între

rupt de războaie şi surâsul copiilor Ca orice

animal sălbatic omul vânează pe om Unde să

mă ascund frica mă urmează peste tot Am şi-o

ghilotină pentru orice eventualitate Căpitanul

Rusia cu puşca la ochi mă urmăreşte peste tot

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Zăgan din Ode gingaşe (6 martie 2022)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bunul simţ apare în ciuda educaţiei, nu ca rezultat al acesteia.

citat celebru din Victor Hugo
Adăugat de Liliana Ştefan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Respirări V

Etica, morala, adică starea de conştiinţă a păcatului, a erorii, provin din depărtarea cosmică, la om, dintre gură şi hrană. Această departare cosmică la om dintre gură şi hrană izoleaza omul de cosmos, îl însingurează şi-l individualizează, îi creeaza bunul simţ şi acceptarea de către el a lui însuşi, ca atare.(...)

Piatra nu este nici morala, nici imorală. Piatra nu poate să aibă păcate. Ea nu poate fi nici cinstită, nici necinstită. Gura pietrei este hrana pietrei. În cazul pietrei nu există nici o demarcaţie între gura şi hrană. Ea manâncă fiindu-şi sieşi de mâncare.

În cazul copacului, gura copacului (rădăcina) este lipită de hrana lui (pământul). Nici in cazul copacului nu putem vorbi despre un copac moral sau nu, despre un copac vinovat sau nevinovat.
În cazul ierbivorelor, gura este despărţită de hrana numai prin anotimp, iar în cazul carnivorelor, leul spre exemplu, distanţa dintre gura şi hrană este scurtată prin alergare, fuga, vanatoare. Impresia este de măreţie, de forţa, de cruzime, dar nu de imoralitate, de păcat.

Distanţa între gură şi hrana la om este cosmică. Omul are multiple guri concrete şi abstracte. Ochii lui, urechile lui, nările lui, creierul lui chiar sunt guri înfometate de felurite feluri de hrană, concretă sau abstractă. Distanţa enorma la om între gură şi hrană constituie febleţea sa, delicateţea sa, individualizarea sa, sentimentul erorii sale.
Iată cu câtă violenţă este resimţită această distanţă într-un mi

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

bun simţ

Bunul simţ e geniul umanităţii.

definiţie celebră de Goethe
Adăugat de Ika
Comentează! | Votează! | Copiază!

Solilocul măscăriciului

Prin câte panorame de bâlci am colindat,
Eu nicăieri nu m-am simţit mai bine
Ca-n panorama-n care Tu te-ai lipit de mine —
Tovarăşă divină de joc şi de... păcat!...

Dar azi, când simt că jocul şi gluma s-au sfârşit,
Din goana nebuniei de artă de-altădată,
Mă-ntorc din nou acolo de unde am pornit —
La piatra de şosea kilometrată,
Pe care Dumnezeu mi-a ţintuit
Şi numele,
Şi chipul,
Şi ursita...
Să hoinăresc cu tine, prin bâlciuri,
Travestit
În măscăriciul Pepi,
Nebun după Pepita,
Şi-n gând cu-aceeaşi teamă ridicolă şi veche
Ca orice om ce trece drept "om într-o ureche"...

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Minulescu din Adevărul literar şi artistic, XI, nr. 629 (25 decembrie 1932)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!