+aparenta +si +esenta

Atunci când ai impresia că onorabila doamnă Karma e plecată în vacanţă, adu-ţi aminte că e doar o aparenţă! În esenţă, ţi se testează răbdarea ca să dai gust vieţii ca sarea.

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu nu practici, ci doar în aparenţă eşti beneficiarul, dar în esenţă eşti doar victima acestei închipuiri. Când orice activitate încetează, iar A Fi dansează libertatea, tu eşti Libertatea.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Desfrâu

Vorbesc despre iubire-n poezii,
Dar cât îi înţeleg, oare, esenţa,
Când îmi împart cu-atâtea dependenţa
De câte sufletul n-ar vrea a şti?!

Începe să m-apese aparenţa
Şi simt că nu mă pot împotrivi.
Încet, inima prinde-a se trezi
Şi tot mai clară mi-e acum demenţa.

Câtă orbire, câte rătăciri...
Sunt fără scuză-n faţa fericirii.
Credinţa mea în falsele-mpliniri,

M-a risipit pe căile pieirii.
Mă iau în coarne-aceste amintiri
Şi încă mă expun nenorocirii.

sonet de Evelin L. Ş. Andrei din Vă las pe voi să fiţi poeţi
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

INCERCARE

Strig în vasta-mi singurătate
Cuvintele, singur nu le înţeleg,
Încerc din minte să le şterg
Dar ele stăruie pe mai departe.

Caut ca nepăsător să merg,
Să fac lucruri cât mai însemnate
Purtarea-mi să fie în fapte
Numai după real vreau să alerg.

Tac. Supus de forţe importante
Care sunt mici în a lor esenţă
Şi nu pot ocupa locurile vacante.

Dacă sunt trist în aparenţă
Interiorul mi-e pe culmile înalte
Din care iau doar câte o secvenţă.

24 noiembrie 1965 Baia de Arieş

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Subterfugiul este esenţa infidelităţii. Oamenii sunt dispuşi să meargă până în pânzele albe pentru a şterge orice urmă, a-şi crea alibiuri credibile şi a-şi ascunde acţiunile. În ciuda eforturilor considerabile, invariabil lasă în urmă un şir de indicii care îi dau de gol. Printre acestea se numără schimbarea unei rutine stabile, o nervozitate neobişnuită, preocuparea pentru greutatea corporală şi aspcetul fizic, comunicarea evazivă, telefoane anonime şi o aparentă lipsă de interes în sex.

Peter Collett în Cartea gesturilor
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

SUNT SI EU...

Sunt şi eu un punct pribeag,
Ca multe alte câte sunt,
Purtând acelaşi steag,
Al vieţii pe pământ.

Când mă ascund sub cer,
Îmi trag plapumă de stele,
Cu Căi Lactee în eter,
Pierzându-mă prin ele.

Acest cearşaf foarte incert,
Cum îl vedem în aparenţă,
Noi nu-l percepem concret,
În necuprinsa lui esenţă.

Cerul nesfârşit îmi e acoperiş,
Încărcat de stele sau de nori,
Iarba verde îmi ţine înveliş,
Asta, chiar de foarte multe ori.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sinele şi Ego-ul

Toate care sunt limitate de formă, aparenţă, sunet sau culoare sunt numite obiecte.
Printre ele, doar omul este mai mult decât un obiect.
Deşi, asemeni obiectelor, are formă şi aparenţă,
el nu este limitat la formă.
El este mai mult de-atât.
El poate trece dincolo de formă.
Când el e dincolo de formă şi de aparenţă, dincolo de "aceasta" şi de "aceea,"
unde-i comparaţia cu alt obiect?
Unde este conflictul?
Ce poate sta în calea lui?
El se va odihni în locul lui etern care este ne-locul.
El se va fi ascuns în propriul lui mister de nepătruns.
Esenţa lui curge către propriile-i rădăcini în Unul.
Vitalitatea, puterea lui se ascund în secretul Tao.

poezie de Chuang Tzu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O să reuşim împreună cumva. Într-un sens neînţeles, interpretabil. Nu ştiam încă de unde voi începe să-mi culeg iţele viselor desprinse molcom, într-o senină mângâiere de răsărit. Timpul muşcase din ele cu lăcomie, lăsându-ne esenţa să curgă tainic în amarul vremii. Fără cuvinte blânde şi pregătire în prealabil s-au dezlipit de cer luminile fade, dezbrăcându-ne rapid de aparenţă şi necunoscut. Mi-am acoperit goliciunea regretelor cu haina ta moale si te-am îmbrăţişat. Din toată puterea existenţei mele şubrede, cumva istovită de vâltoarea aceasta violentă. Ştiu că înţelegeai. Poate nu pe deplin, însă destul cât să-mi doresc oglindirea în inima ta pentru o fărâmă de veşnicie. Cât să te caut şi să te am.

Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vârtej crepuscular de senzaţii

Amestecându-şi esenţa
cu eternul parfum al frunzei de mentă,
spuma de căpşuni la orizont se topeşte
salvând aparenţa,
lumea reală devine absentă,
zborul sufletului cinsteşte.
E dulceaţa ultimelor raze de soare,
spirale de foc printre verzile covoare persane,
vaporoase perdele transformate-n mătăsuri,
stropite ici colo cu fulgi de aur din versuri.
Pulpa suculentă de pepene galben cu aromă consistentă
ne transportă în lumea ideală aparentă,
căpşuni apetisante pe buzele-ţi roşii
deschid porţile seducţiei făcându-ne intrare
în edenul strălucirilor crepusculare.
Corpuri bronzate scăldate în mare
şi-apoi, de cealaltă parte a vieţii,
trecători grăbiţi, ciudaţi şi timizi
într-o aparentă pace,
căci mai mult sau mai puţin,

[...] Citeşte tot

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lipsă de esenţă

Libertatea-i de faţadă, când mintea nu poa' să vadă
Adevărul din mulţime ce se vrea ascuns de tine.
Ascunzându-se de-oricine, ce s-a-ndepărtat de sine
Şi trăind privind în spate, nu se uită mai departe.

E o modă care stoarce, chiar şi minţile dibace —
Şi de suflet şi de minte. Îi transformă în cuvinte
Care în timp nu persistă, fiindcă sensul nu există.
Există doar aparenţă şi-asta n-are aderenţă.

Totul pentru orice fiinţă, se opreşte la conştiinţă.
Ce dacă acum peisajul, se vrea-n rând cu ambalajul?
Mai târziu, inevitabil, conţinutu-i preferabil.
Nu poate nicicând da roade, sufletul care decade.

Degeaba se umflă-n pene, pentru el e prea devreme
Să-şi conştientizeze drumul, "arta" fiindu-i precum fumul
Tras în piept de neputinţă, risipit în neştiinţă.
Se-alege doar cu mândria că nu şi-a văzut prostia.

[...] Citeşte tot

poezie de Evelin L. Ş. Andrei din Vă las pe voi să fiţi poeţi
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!