+40 +de +oameni

De ce unii oameni câteodată sunt supăraţi pe mine

ei îmi cer să rememorez
dar ei doresc să rememorez
amintirile lor
în vreme ce eu mă încăpăţânez să le rememorez pe ale mele

poezie de Lucille Clifton, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să ne refacem viaţa din ţurţuri şi ninsoare,
Ca oameni de zăpadă să conversăm tăcut
Să viscolim în lumea prin care am trecut,
Cu inimi îngheţate şi fără îndurare.

catren de Adrian Păunescu din Ziduri pe zăpadă
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fabulă

- " Pe profeţi, ca pe omizi,
Îi pîndeşti şi îi ucizi. "

-" N-am nevoie de profeţi,
Ci de oameni mălăieţi. "

-" Vreau ca omul să ia foc,
Nu-l vreau stins şi dobitoc. "

poezie celebră de Tudor Arghezi din Versuri, 1980
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între ani...

Între ani

strâng în braţe copilăria
în labirintul dintre ani
mama brodează linişti
tata
plecat şi el
caută înţelesurile cerului

sufletul mi se umple de oameni
dar ce folos...

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Cei mai mulţi oameni cred că timpul este asemeni unui râu
care curge iute şi cu precizie într-o singură direcţie.
Dar eu am văzut faţa timpului şi vă pot spune că ei greşesc.

Timpul este un ocean în furtună.

poezie de Prinţul Persiei, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drama

Timpul rebel
S-a cocoţat
Peste oameni
Şi i-a sedus perpetuu
Dinaintea erei noastre
Şi până în ziua de azi
Precum cocoşatul
De la Notre-Dame
Dinainte de incendiu
Şi cât o mai fi
Drama timpurilor
Până în ziua de apoi.

poezie de David Boia (17 iulie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Om bun

Ca o candelă în biserica
de lut
este trupul meu
care pâlpâie
în faţa ta, Doamne
uit de mine
nu ştiu cât va dura
frigul rătăceşte prin vene
mă pierd
dar nu-mi pasă

drumul e plin cu oameni

gestul îmi îngăduie
să iau forma zilei
şi să respir

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Au fost oameni mulţi...

Au fost oameni mulţi cu dulăi şi cu care;
o ştiu după urmele mute din drum.
Ţărâna-i crăpată de arşiţi stelare
Şi munţii ridică şuviţe de fum.

Prea tare tăcerea nespusă, adânca
iar tu, pumnule cald, stai încins pe prăsea...
şi trebuie să se întâmple ceva...

poezie celebră de Nichita Stănescu din Tribuna, anul I, nr 6 17 martie 1957
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Intenţie ratată...

O umbră
îşi caută locul printre oameni ca şi când
i- ar fi aparţinând candva
simte cadenţa paşilor
celorlalte umbre
cu iuţeala unei lacrimi
cade pe asfaltul umed
acoperind urmele
celor plecaţi...

sunetul căderii
pare a fi desprins din
schija unui destin

poezie de Teodor Dume (februarie 2022)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Renunţarea la Credinţă

Acei oameni – care-au murit atunci,
Ştiau spre ce destin se-ndreaptă –
Se îndreptau spre Mâna Dreaptă a Domnului –
Mână care acum e amputată,
Iar Dumnezeu – de negăsit –

Renunţarea la Credinţă
Duce Comportamentul în ruină –
Mai degrabă licurici
Decât fără lumină –

poezie celebră de Emily Dickinson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!