Citate recent adăugate
Cele de mai jos au caracter de propunere. Unele vor fi eliminate de pe site. Voturile și argumentele pro sau contra exprimate prin comentarii ajută la luarea unei decizii.
Emigrare
Cu toate pânzele sus și ancora la post, corabia face ochi dulci zării.
Nume fanteziste sclipesc sub figura emblemă de sub bombres.
Se strigă, cu ochii-n lacrimi, la revedere, drum bun și mult succes!
Ovații pentru cei rămași pe cheu și pentru cei care iau drumul mării!
Cer senin, ținut mănos și zile neumbrite de norii supărării
Puțini oameni se-ncumetă să caute: mulți așteaptă ziua de cules,
Urmând cuminți calea deschisă-n lume de altcineva, bineînțeles,
După ce nava-nalță drapelul în portul cel nou, fruct al explorării.
Cine știe câte miriade de colonii există, ce regate,
Pe-acele meleaguri frumoase și prospere, ce câștiguri de vis
Ne-așteaptă pe vastele plaiuri înstelate cu flori din paradis
Cărora le-am dat numele de cer, fiindcă sunt foarte departe?
Oh, nu scrie despre mine, "A murit în dureri de nedescris,"
Ci "A emigrat pe-un alt astru, unde nu există moarte!"
poezie de Helen Fiske Jackson, 1830 - 1885 din Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru cei care-și plătesc taxele
Inutilitatea de a merge oriunde ar trebui să ducă
La o concluzie contrară învârtitului în jurul cozii.
Am plecat spre nicăieri de ceva timp.
Căile alese, ca autostrăzile interstatale, sunt supra-aglomerate,
Toate spațiile goale sunt pline de promisiuni și de amabilități vesele,
Cu simboluri mincinoase controlând
Fiecare curbă de-a lungul drumului.
Furnizorii adevărului și prădătorii justiției se ascund
În spatele paravanelor din beton și a lizierelor,
Împlinind citatele vieții noastre scurte, dar iuți,
Taxându-ne pentru exces de viteză și abandonând
Departamentului de Resurse Umane moralitatea convingerilor.
Mergând spre nicăieri... odinioară, în tinerețe, am avut viziunea
Părții indolente a vârstei de patruzeci de ani...
Iar mai la distanță, derulându-se-n mare viteză,
Vârsta de șaptezeci de ani,
Asemeni unor apartamente de pensionari și cărucioare de golf.
[...] Citește tot
poezie din Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
E vina lor
Poate că noi am inventat zeii, ca să putem da vina pe ei.
Ei ne-au dat voie să mâncăm carne.
Ei ne-au permis să ne jucăm cu lucruri necurate.
Nu-i vina noastră, e a lor. Noi nu suntem decât copii lor.
poezie de J.M. Coetzee, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dincolo de creasta pe care urcasem, spre Italia, se adâncea în umbre Val d'Aosta cu cețuri argintii spre depărtări. În partea opusă, vălurirea crestelor, a vârfurilor înzăpezite, a coamelor, era fără margini. Din ele, ici colo, izbucneau pinteni ferecați în ghețuri împungând cerga seninului. Un umăr pleca din trunchiul viguros al uriașului pe care ne cocoțasem - noi fiind în mijlocul acestui univers - lua la subsuoară pe fratele său mai mic și întindea degete mângâietoare, peste capetele fraților dioscuri spre zâna născută din cețurile trandafirii: Monte Rosa... Ani de-a rândul am visat să ajung pe vârful acesta, care se prezenta cu pănș argintiu, iar acum, după un galop de patru ore și jumătate, eram aici, sub oblăduirea astrului care-și revărsa, cu mărinimie, în valuri, lumina asupra noastră.
Neron Aurel în Muntele și iubirea, VII "Matterhorn"
Adăugat de Neron Aurel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cineva, ironic, spunea că adesea prudentul, departe de a-și continua destinul, moare strivit de el. Oare, acea tentativă de influențare a scurgerii timpului, face și ea parte din destin? Strivit de destin... Ca într-o celulă în care suntem liberi să alergăm, să gândim, să cântăm, să urlăm, să protestăm, să zburăm - der nu prea departe căci ne vom lovi de zăbrele și ne vom prăbuși în normalitate, pierzând totul. Deci, fiecare avem celula noastră proprie, spațiul precis delimitat. Ca un melc care-și duce casa cu sine, altfel va muri.
Aurel Neron în Muntele și iubirea, I
Adăugat de Neron Aurel
Comentează! | Votează! | Copiază!
George Trimble
Vă mai aduceți aminte când stăteam pe treptele
Curții de Justiție și vorbeam despre conceptul monetar Free-Silver
Și despre impozitul unic promovat de Henry George?
Vă amintiți apoi că, atunci când Inegalabilul Leader
A pierdut prima bătălie, am început să vorbesc despre prohibiție
Și că am devenit un militant al bisericii?
Asta s-a întâmplat din pricina nevesti-mii,
Care-mi prezisese că mă paște pieirea
Dacă nu-mi dovedesc moralitatea celor din jur.
Well, ea m-a distrus:
Pentru că radicalii au devenit suspicioși în ceea ce mă privea,
Iar conservatorii n-au avut niciodată încredere în mine
Iar acum zac aici, de nimeni plâns.
poezie clasică de Edgar Lee Masters din ANTOLOGIA DE LA SPOON RIVER, editura CORESI, ediție 2020, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
O inimă tot ca și tine
Ți-am dăruit, superbă fată, o inimă tot ca și tine.
Cu strălucirea inocenței, asemeni clipelor senine
În care sufletul ne cântă, trăirea sfântă care vine
Din dragostea ce-i tot mai rară, căci mulți o țin doar pentru sine.
Și-n toată-această dăruire, mi-am pus și suflet și gândire.
Nu mai am teama unui mâine, ce ar putea ca din privire
Să-mi fure singura dovadă că nu trăiesc în rătăcire.
Mă-ncred cu totul în iubire. E drumul către mântuire.
Nu știu alt leac pentru orbirea, în care omenirea tinde,
Să se scufunde tot mai lacom, cu sufletele sângerânde
De parcă-i este scris pe frunte, să se hrănească cu osânde
Și să nu aibă ca variantă, hrănirea inimii flămânde.
Eu am ales să cred în șansa ce ni se dă spre vindecare
Prin frumusețea ce ne paște, când vieții-i oferim iertare.
Și am ales să-ți fiu cu totul, fără să-mi pese de urmare.
Privește doar, superbă fată, divinul cum din noi răsare.
poezie de Evelin L. Ș. Andrei din Vă las pe voi să fiți poeți
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trebuie să ai grijă de tine, dacă vrei să ai grijă de alții.
Davis Bunn, Janette Oke în Flacăra Ascunsă (1 ianuarie 2010)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reminiscență
Rozul primăvăratic al livezii s-a stins.
Mult prea devreme!
Adesea vina este dată
Pe ploaia rece din zori
și pe vântul serii.
Stropii de lacrimi roșii
care te amețesc și imploră milă...
Când vor picura iarăși?
Ca un râu alunecând spre asfințit,
Viața se scurge dureros spre propriul ei sfârșit.
poezie de Li Yu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adevărul
Adevărul cu care soldatul merge la război:
Merge cu pieptul înainte, dar cu gândul înapoi.
distih de Dumitru Delcă (17 aprilie 2024)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!