Când amintirile...
Când amintirile-n trecut
Încearcă să mă cheme,
Pe drumul lung și cunoscut
Mai trec din vreme-n vreme.
Deasupra casei tale ies
Și azi aceleași stele,
Ce-au luminat atât de des
Înduioșării mele.
Și peste arbori răsfirați
Răsare blânda lună,
Ce ne găsea îmbrățișați
Șoptindu-ne-mpreună.
A noastre inimi își jurau
Credință pe toți vecii,
Când pe cărări se scuturau
De floare liliecii.
Putut-au oare-atâta dor
În noapte să se stingă,
Când valuri de isvor
N-au încetat să plângă,
Cum luna trece prin stejari
Urmând mereu în cale-și
Când ochii tăi, tot încă mari,
Se uită dulci și galeși?
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Cartea "Calin" de Mihai Eminescu este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre stele
- poezii despre stejari
- poezii despre prezent
- poezii despre plâns
- poezii despre ochi
- poezii despre noapte
- poezii despre lumină
- poezii despre inimă
1 Betty Marcovici [utilizator înregistrat] a spus pe 6 noiembrie 2014: |
| Când amintirile îmbătrânesc, genetica dă trioul activ, afirmare, devenire prin complexitatea făgăduinței breslei eficiente ca un palmares greu de atins. Rivalizează cu ceilalți, dar producerea miracolului nu crează finalul. |
2 Agamiță [din public] a spus pe 8 noiembrie 2014: |
| Pe cât de clar, de logic și de răscolitor este mesajul domnului Eminovici, pe atât de confuz, încâlcit și adormitor este comentariul doamnei Marcovici. |
3 Betty Marcovici [utilizator înregistrat] a spus pe 14 noiembrie 2014: |
| Ce explozie de culoare, tu îmi dai ceva, eu îți dau altceva în schimb domnule Agamiță. |