Sublim de mai... sau... O frântură de zi

Nu mai poţi lenevi
Dimineţi nesfârşite.
Triluri, mii, fericite
Inimi fac mai zglobii...

De culoare argintie...
Străluceşte, cristal
Geamul estic; fundal
Al naturii ce învie.

Casa-e plină de raze
Calde... simt catifeaua
Stând, sorbindu-mi cafeaua;
Mângâierea-i pe obraze.

Parcă totu-i uşor,
Sufletul îmi dă buzna...
Gându-mi zboară la frunza
Cu o albină înspre zbor.

Rândunele-n zefir
Se întretaie grăbite.
Cuiburi, fost locuite,
Le repară în delir.

Câmpul, reavăn de verde,
Tur de golf mă îndeamnă.
Nicio grijă- de însemnă
Aer pur- chiar de-aş pierde.

Irişi, raze răsfrâng,
Flori culoare de ochi!
E oare, semn de ghiochi;
La iubirea ce-o plâng?

Sau, ce văd este cura
Fericirii... eterne?
Căci uitarea se-aşterne
Şi visez... aventura.

Luminişul e plin...
Mulţi, fac foc la grătare.
Codru stă-n depărtare,
De un verde divin.

Pe înspumatele dealuri
Vezi, turcoaz de clăbuci...
De extaz... gând te duci...
Ochii curg ca pe valuri.

Sus, sunt albi, mici de vată
Nouraşi trecători.
Iar pe pajiştea-n flori;
Stai lungit tu şi fată.

Iubitor de Armani,
Ameţit de miresme;
Consecinţa e lesne...
Să dau zărilor... banii?

Căţeluş picoteşte...
Pe petrolul asfalt.
De-un fior, mă tresalt!!!
Ce-i ce în soare mijeşte???

De un instant, din alt timp,
O caleaşcă modernă...
Vine, în tropot solemnă,
Cu un cal de... Olimp!

Animalul luceşte,
Coamă lungă, peri pinteni,
Încordat peste altminteri
Mândru, în jur nu priveşte.

Toţi, se scoală şi admiră
Frumuseţea măiastră.
Dau maşina... grotească;
Pe-un Pegas ce transpiră.

Sunt topit de uimire.
Stau inert, pielea strânsă.
Ce-i minunea, ascunsă,
Ce-a creat... peste fire?

Şi acum, când scriu versul
Pe vecie-s marcat.
Din real, debarcat...
Vreau în cal, să am mersul!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (2 mai 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Votează! | Copiază!