Nevroză
De vrei să nărui fresca femeilor streine,
Și să trăim o clipă nevroza mea măiastră,
Îți voi turna ființa în plăsmuiri senine,
Dând sufletului aripi de pasăre albastră...
Dând gândului să scrie cântări imaginare
Și-auzului să prindă poeme negândite,
Vom respira parfumul planetelor bizare,
Cu păsări de lumiă și flori însuflețite...
Și când vei fi făptura închipuirii mele,
Când infinitul însuși va fi spre noi deschis -
Voi îngropa și timpul, și spațiul dintre stele
În forma cea din urmă a straniului meu vis...
poezie de Claudia Millian-Minulescu din Antologia poeziei simboliste românești (1968)
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre păsări
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre stele
- poezii despre spațiu și timp
- poezii despre poezie
- poezii despre planete
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.