Cavalerii orelor
Cavalerul orei de zori
Vibrează sub solzi:
Cerul n-a mai sădit sori,
Lumina sună din corzi.
Cavalerul orei de ceară
Stoarce mierea din stelele coapte,
Cu umbre de paloș măsoară
Cozile Căii de Lapte.
Cavalerul orei de vis,
Tăvălit în ape de var,
Adoarme - cum i s-a prezis -
La cel mai albastru hotar.
Cavalerul orei de somn,
În platoșa caldă de smalț,
Pe țara de plumb este domn,
Dar pierdu de la piept un smarald.
Cavalerul orei de moarte
Ridică degetele de aur:
Metalele cupelor sparte
Se-ntorc în teluric tezaur.
Cavalerii orelor pleacă
Egali, către zodii de taină:
Poate cel cu mantaua săracă
Să-ți prindă ora neștiută de haină.
poezie celebră de Romulus Vulpescu (1953)
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre ore
- poezii despre somn
- poezii despre lumină
- poezii despre țări
- poezii despre visare
- poezii despre vestimentație
- poezii despre tezaur
- poezii despre sărăcie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.