Nemaipomenita dihanie
Dihania dezgustătoare, precum un ciclop caraghios,
închide calea grațioasei turme.
Opt glume proaste îi țin de podoabe, divizându-i nebunia.
Cu pioșenie Dihania prăjește ceva-n văzduhul rustic.
Șoldurile-i lăbărțate și revărsătoare o dor, gătindu-se
de-a se despovăra.
De la copite la colții săi fără rost, o-nvăluie duhoarea.
Astfel mi se-arătă în friza din Lascaux, mamă fantastic
deghizată,
Înțelepciunea cu ochii plini de lacrimi.
poezie clasică de Rene Char, traducere de Leo Butnaru
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre înțelepciune, poezii despre umor, poezii despre prostie, poezii despre ochi, poezii despre nebunie, poezii despre mamă sau poezii despre dor
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.