Ceas greu
Doamne, cata tristete si frunza!
Te darui si n-ai cui,
Te darui nimanui.
Buzele se desfac zambind a mila,
Vinul galgaie-n sila.
O durere estompata si surda
Bantuie inima mea.
Singuratatea vibreaza-n timpane
Cu sunet de scoica,
E ceasul somnului.
Pasi stinsi, pasi stinsi. E ea?
Altcineva.
Iti vine sa tipi de manie
Ca nu simti parere de rau!
Ceasul somnului. Ochi atintit.
Orb, surd, cu voce anemica.
Plans de neputinta-n infinit.
poezie celebră de Nicolae Labiș
Adăugat de Sagittarius
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre ceas
- poezii despre voce
- poezii despre vin
- poezii despre sunet
- poezii despre somn
- poezii despre inimă
- poezii despre infinit
- poezii despre frunze
- poezii despre durere
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.