Nu toate drumurile
banca părăsită, de vreme roasă, este uitată
mașina străzii trece cu fum, încă gros
aplecată o floare ruptă, sprijină gardul
inima îmi stă singură, numără toamne
strig tăcerea care îmi acoperă glasul
palmele le orândueisc în cuvinte scrise
așez trei boabe de cafea pe-o carte de joc
tai felii de pâine în șapte zile, mă împărtășesc
în ceasul luminii bat, el face mult zgomot
sfârșitul lunii nu-mi ajunge, să mă încălzesc
ciorapul de călcâi îl deșirez, altul să poată merge
nimeni nu mai cântă, decât ușa liftului trântită
caligrafic, ceasuri din puncte pe tavan desenez
iubirea nu știe să mă găsească, nu mai visez
în stație mă uit și mă ninge ca om de zăpadă
copii aruncă cu visuri pe fereastră, fulgii au zburat
paharul s-a uscat într-o picătură mică de apă
am setea rămasă de tine în mine, te doresc
ușa nu se aude, telefonul tace, eu nu mă trezesc
la capătul orașului ea se uită tristă, aștept
de ce nu toate drumurile se întâlnesc?
poezie de Viorel Muha (ianuarie 2010)
Adăugat de Viorel Muha
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre tăcere
- poezii despre timp
- poezii despre ceas
- poezii despre zăpadă
- poezii despre zile
- poezii despre tristețe
- poezii despre toamnă
- poezii despre telefon
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.