Gregorian Bivolaru: Onorată instanță! E vina ei! Eu doream doar să o integrez în Univers! Nu înțeleg cum a rămas gravidă.
citat din Valeriu Butulescu (ianuarie 2010)
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Vezi citate despre vinovăție sau citate despre dorințe
1 Dulcineea [din public] a spus pe 13 martie 2010: |
Asta-i tare. Un aforism extraordinar! |
2 Madame [din public] a spus pe 24 ianuarie 2013: |
Femeia: Onorată instanță! Nu e vina mea! Eu doream doar să evoluez spiritual. Sinele meu s-a simțit atras de Sinele divin al maestrului spiritual. Vai, ce bărbat șarmant! Sufletul meu s-a contopit cu sufletul său minunat. Chiar nu înțeleg cum am ajuns din femeie titrată prostituată de lux! |
3 M. Arin [din public] a spus pe 25 ianuarie 2013: |
E o construcție cu umor. Dar nu este un aforism. |
4 Alex Dospian [utilizator înregistrat] a spus pe 25 ianuarie 2013: |
E un hibrid intre aforism si banc, si daca-i spusa de Bivolaru, e mai mult spre banc |
5 daniel stanciu [din public] a spus pe 25 ianuarie 2013: |
Judecatorul: Probabil ca ati confundat procedura. Era vorba de integare, nu de copulare. Sau poate ca ati gresit obiectul muncii.... De pilda eu am plecat o data la serviciu cu un castron pe cap. Bivolaru (meditativ): Asta explica frizura... Judecatorul: Domnisoara cum s-au petrecut lucrurile? V-ati simtit integrata sau penetrata? Domnisoara: Pai asta il intrebam si eu pe Grig (pardon pe d-l Bivolaru). Pai, ce faci musiu: ma integrezi sau ma... pardon penetrezi? Judecatorul (mimand cu dibacie un interes profesional): Si ce v-a raspuns inculpatul? Bivolaru: Ca trupurile noastre trebuie sa intre intr-o armonie care... Judecatorul: D-l Bivol...aru v-as ruga sa nu intrerupeti. Domnisoara: Asta ii spuneam si eu? Ce tot ma integrezi cu intreruperi? Numai numele-i de tine! Auzi tu: Bivolaru? Tzaparu ar trebui sa te cheme. Si nu fiindca ai fi tap, ci fiindca dai "tzeapa" femeilor cinstite si inocente laudandu-te cu tzepusa dumitale... |
6 Madame [din public] a spus pe 27 ianuarie 2013: |
Bivolaru: Onorată instanță! Sunt sătul de chestii de-astea! Chiar mă simt ofensat când sunt chemat cu apelativul "bivol". Eu am o personalitate încântătoare și sunt profesor de yoga. Mai mult, un bărbat vârstnic nu trage țeapă... Duduia: Haida de! Asta-i nostim! Doar nu te crezi mascul feroce, măi moș Teacă! Ai uitat că ai vrut să mă tragi în țeapă, dar n-ai fost în stare s-o scoți din teacă? Te-ai chinuit pe întuneric până când ți-a venit moș Ene pe la gene, pudibondule! Bivolaru: Duduiță, eu sunt un profesor integru, în special romanțios! Te-am invitat la o plimbare pe jos, noaptea... să-ți arăt capitala în toată splendoarea ei... Judecătorul: Liniște, vă rog! Duduie, de ce ați apelat la aceste practici neortodoxe?... Mă refer la integrare... Duduia: Ca să spun adevărul, am o viață sexuală normală. Judecătorul: Și eu, la fel. Și-atunci? Ce e anormal în chestiunea aceasta? Duduia: Păi, normalitatea este anostă. O femeie plină de viață nu se cade să ducă o viață monotonă. Bivolaru: Vedeți, domnule judecător, am simțit de la început că duduia nu vrea integrare, ci acuplare cu împricinatul. Duduia: Isprăvește, măi neisprăvitule! Judecătorul: Liniște în sală! Fără jigniri, duduie! Domnule Bivolaru, ați procedat în consecință? Bivolaru: Păi... intenția mea era să mă cuplez cu ea, dar m-am inhibat la gândul că e cu-plată. Drept urmare, am pupat-o părintește, iar duduia - extaziată - mi-a făcut o frecție cu Carmol pe tot corpul până ce am adormit. Judecătorul (lovind cu ciocănelul puternic): Domnule Bivolaru, este o crimă să amăgești o femeie amorezată, așa încât m-am decis (în imensa mea înțelepciune) să vă dau o pedeapsă destul de mare: închisoare pe viață, cu executare în regim de maximă siguranță la domiciliul duduii și cel puțin șapte partide de amor pe săptămână. Hotărâre definitivă și obligatorie! |