Baladă veselă cu morți
Că morții-mi sunt prieteni bag de seamă,
Doar printre ei mă simt mai liniștit
În cimitir când intru-n prag de toamnă
Cu frunze moarte-mi strigă "bun-venit".
Salcâmii de pe gropi mi se înclină
Și oțetarii-mi râd prietenos
Iar eu le spun că vreme o să vină
Când printre ei mă voi culca sfios.
Sub un salcâm, cam ostenit de vreme,
Bunica mea m-așteaptă cu povești
Și-mi spune că nu am de ce mă teme
Și că despre cei vii așteaptă vești.
Cam plictisiți, oftând lângă consoarte,
De-o vodcă bețivanilor li-e dor
Și spun că setea-i supără în moarte,
Că beți le-ar trece vremea mai ușor.
În colț ferit, ca într-o suburbie,
Sinucigașii stau cam supărați
Și mormăiesc c-așa le-a fost să fie
Să fie și bârfiți și blestemați.
Avarii, gospodari-s la grămadă...
Sunt furioși că gropile-s prea mici
Și-o țin, așa-ntr-o nesfârșită sfadă,
C-averea lor nu-și are rostu-aici.
Doar cei săraci se odihnesc în pace...
Ei n-au avut nimica de pierdut
Și-n tihnă fiecare-n groapa-i zace
Căci lumea celor vii prea I-a durut.
... De rug se coace zarea-n înserare
Când morții, toți, să plec îmi spun, duios;
M-or aștepta, aicea, cu răbdare
Și loc de veci mi-or pregăti - frumos.
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre moarte
- poezii despre supărare
- poezii despre zgârcenie
- poezii despre vinovăție
- poezii despre toamnă
- poezii despre sărăcie
- poezii despre soție
- poezii despre seară
- poezii despre râs
1 maira [din public] a spus pe 19 iunie 2011: |
Amu m-ai facut sa zimbesc. Bine, un zambet mai larg! Imi place ca ai imaginatie... |