Descântec de deochi
Vine ciuta de la munte
Lingându-și puii pe frunte.
Ii linge pe pistricei
Și pe cei frumușei.
Și eu pe N. îl ling -
De deochi,
Dintre ochi.
Cât o sta vântu-n gard
Atât să stea deochiu-n cap,
Și să fugă prin sat
Ca un câne turbat
Cu coada îndoită,
Cu gura căscată
Și unde-o cădea
Acolo s-o frângea,
Acolo o muri.
Pe N. să-l lase
Curat luminat,
Cum Dumnezeu l-a lăsat!
folclor românesc
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre sat
- poezii despre religie
- poezii despre munți
- poezii despre moarte
- poezii despre lumină
- poezii despre gură
- poezii despre curățenie
- poezii despre Dumnezeu
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.