Strain
Nu te cunosc, nu te-am vazut
In aripile ce ma-nalta
Strain si totusi cunoscut
Pierdut si fara nicio fata.
Singur, dar totusi parasit,
De propria ta suferinta
Nu te cunosc, om chinuit
Treci repede in nefiinta.
Fantoma, dar ceva real
In toata aceasta minciuna,
Straine pana la final
Pana la stele, pan la luna.
Nu te cunosc, nu te-am vazut
In ochii care m-au adus,
Parca ai fi un om pierdut
ce-ncerci sa te inalti mai sus.
poezie de Gabriela-Iuliana Costea
Adăugat de Gabriela-Iuliana Costea
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Gabriela-Iuliana Costea. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre stele
- poezii despre sfârșit
- poezii despre ochi
- poezii despre minciună
- poezii despre fete
- poezii despre fantome
- poezii despre cunoaștere
- poezii despre aripi
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.