Schimbarea la față
Nu te schimba la față Doamne
căci apa dăruită pământului nu ia
forma tălpilor mele
și doar teama lățește soarele
pe tot cerul, imens,
cum e lipit de genunchii mei
un fluid verde
totul e real
când cuvintele mele sunt doar fluturi
împrăștiați peste tot-
toți sunt nefericiți
toți sting luminile.
Nu te schimba la față Doamne
nepăsarea are forma
ochilor triști.
poezie de Maria Anegroaie din Singurătate de înger (1997)
Adăugat de Costel Zăgan
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre schimbare
- poezii despre verde
- poezii despre tristețe
- poezii despre ochi
- poezii despre nefericire
- poezii despre lumină
- poezii despre frică
- poezii despre fluturi
- poezii despre cuvinte
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.