Fals tratat despre arta poetică

Să scrii cu cuvinte despre cuvinte
poemul care nu va fi terminat niciodată
ce invenţie imbecilă, abstractă şi inutilă;

Scrii cu cuvinte limpezi
despre apele învolburate
despre risipirea sinelui
prin văile pârjolite de arşiţe absurde
sau invers, cuvinte jegoase
despre floarea purtată la rever
la un timp şi într-un spaţiu
care refuză schimbarea.

Cuvinte-apă despre piatră şi foc
cuvinte salamandre
târâte prin subsoluri umane
cuvinte incolore despre cameleonul
şi oştile lui forţând intrarea în agora,
cuvinte simţite despre nesimţire şi ignoranţă, cuvinte blajine despre răzbunare şi ură
cuvinte trăznite într-o zi secetoasă
când lacrima animalului caută urma, făgaşele, rostirea-ntr-un grai necunoscut
cuvinte - cenotafe - despre morţii fără nume,
cuvinte moarte despre viii viiturilor nefaste,
cuvinte spintecate amintind cuţitul
ajuns la rădăcina osului,
cuvinte răzbunătoare pentru privirea ta
de bovină înţepenită în albul pergamentului
(cum ţi se pare asta, scribăreţ nenorocit?)
scrii cu cuvinte care s-au scris
înaintea rostirii tale de papagal,
cuvinte scorpion pentru păduchii zilei
cuvinte cu miros de înger
pentru cei cu brâuri de dinamită
şi cagule pe suflet,
cuvinte ciuntite pentru zămislirea întregului
pentru defăimarea integrului,
cuvinte care sângerează
- coşmar în somnul pescăruşului -
cuvinte sclave pentru democraţia împodobită cu flori de plastic
bocet neîncetat şi fără lacrimi
e toata tărăşenia aceasta –
cuvinte canibale – peştele cel mare îl mănâncă pe cel mic precum mafiotul cel mare îl împuşcă
în frunte pe mafiotul cel mic
în aplauzele frenetice ale mascaţilor -
cuvinte totemice despre invazia Megabiţilor
în sunetele fanfarei galactice,
cuvinte tăcute pentru seminţiile nomade
ale norilor, precum oamenii
vin şi pleacă, întotdeauna singuri.
Cuvinte de pământ spălate de ape,
cuvinte de ape secate de foc,
cuvinte de foc stinse de ape
în sensul giratoriu al zădărniciei.

Despre EL, însă, nu se poate scrie
decât cu cuvinte dumnezeieşti.
Poate de aceea îi rostesc numele
doar în singurătatea albă
a străfundurilor.

poezie de Ion Pascal Vlad din Risipiri în retină (2006)
Adăugat de Cody
Votează! | Copiază!