Hands up!
El stătea cu pușca-ntinsă
Eu, cu mâinile în sus
Pe câmpia fraged ninsă
Și cu fața spre apus
El era gata să tragă
Și de el depindea totul;
Eu, să mor ca idiotul
Că el nu știa de șagă
N-aveam nici o variantă
Decât ochiul morții negru
Că dintr-un conflict integru
Nu te scoate o bacantă
Un destin legat cu ață
Ce e viața? Ce e moartea?
Dacă asta-mi fuse partea,
Trebui' s-o privesc în față!
Și atunci mi-am spus firesc:
Dacă tot trăii degeaba
Și acum se-ncurcă treaba,
Mai bine să mă trezesc!
Și-am deschis îndată ochii
Pe când mă-mpungea în coastă
Drăgălașa de nevastă
Cu parfum suav de rochii:
- Ce te uiți parcă n-ai grai?
Bea-ți cafeaua și te du
Până-n junglă și adu,
Merindele pentru trai!
poezie de Ion Untaru din Autoportret fără oglindă (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre moarte
- poezii despre ochi
- poezii despre viață
- poezii despre soție
- poezii despre rochii
- poezii despre ninsoare
- poezii despre negru
- poezii despre mâini
- poezii despre căsătorie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?