Să dea socoteală!
Tobe războinice-n lume dau sfoară.
Zăngăne arme să-nceapă măcel.
Rob după rob,
În fiece țară
e spintecat de oțel.
Dar de ce
foame, frig,
viață grea,
și-opărită cu sânge lumea-și poartă jelania?
Doar pentru că
undeva,
cineva,
vrea și Albania.
Omul pe oameni îi mușcă-nrăit,
lumea se năruie ca o baracă,
doar pentru ca
prin Bosfor,
gratuit,
vase străine să treacă.
Ciuntit
văd pământul
ca un trunchi fără brațe,
strivit ca omida,
gemînd ca dihania,
doar pentru ca
cineva
să înhațe
Mesopotamia.
În numele cui, stăvilarul puhoaielor
l-a spart ăst cizmoi, bădăranul?
Dumnezeu?
Libertatea-i stăpânul
războaielor?
Banul!
Când,
tu frunziș de pe creanga lor goală,
tu mugurul bun, tu altoiul,
când ai să-i chemi să dea socoteală:
De ce războiul?
poezie celebră de Vladimir Maiakovski (1917)
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre război
- poezii despre viață
- poezii despre sânge
- poezii despre sclavie
- poezii despre religie
- poezii despre muguri
- poezii despre crengi
- poezii despre bani
- poezii despre Pământ
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.