Pizza, my love!

Eşti cumva un om normal
Şi-ţi doreşti să fii uimit?
Vrei să fii tu mai special,
Să faci ceva mai diferit?
Atunci e clar ce tre' să faci
Ca tu, cel vechi, să nu mai fie...
M-asculţi pe mine, deci tu să taci,
Du-te in bucătărie!

Te pui şi faci un blat frumos,
Rotund, moale şi pufos,
Şi-apoi începi să pui pe el
Bunătaţi de fiecare fel.
Întâi pui suc de roşii dulci,
Întinzi şi-apeşi să intre-n blat,
Va deveni gustos şi bun,
O să fie aromat.
Puţin salam şi multă şuncă,
Doar nu suntem la regim,
Puţin curaj, puţină muncă
Şi la sfârşit o să zâmbim.
Dar gata nu mai fii cioban,
Destulă carne că nu mai este,
Fi un pic şi italian
Şi pune mozarella peste.
La sfârşit punem usor
Deasupra, 3-4 măsline,
Se pun aşa pentru decor,
Dar se şi mănâncă bine.
Acum bagi totul în cuptor
Şi aşteptăm în jur de-o oră,
Dar timpul trece mai uşor,
E o ficţiune, de unde oră?
Deci opreşte-l repede, nu sta
Că ia toată munca foc.
Şi aşa te poţi distra,
E amuzant, e ca un joc.

Asta a fost reţeta mea
Care sigur te va schimba,
Şi ca să fie ştiută-n lume,
Va trebui să-i dau un nume:

Deci param pam pam şi-un strop de Sprite,
Te declar with all my might,
Înfometat from down to above,
Am să-ţi spun..."Pizza, my love"!

Eşti cumva un om special
Şi mănânci acum o pizza?
Te bucuri că nu eşti normal
Ca restul lumii fără pizza?
Atunci e clar ce tre' să faci
Să nu rămâi doar cititor...
M-asculţi pe mine, deci tu să taci,
Adu-i o pizza la autor!

poezie de Andrei Tudora
Adăugat de Andrei Tudora
Votează! | Copiază!