Suflet adormit...
Vei intelege,
Dar va fi in acel tarziu al vietii
Cand, nu va mai folosi nimanui.
Sau nu vei intelege nicicand.
Pui stavila gandurilor,
Sa nu-ti patrunda in minte.
Pazesti cu strasnicie a mintii usa,
Ca sufletul sa-ti doarma dulce somn.
Ti-e frica de poveri,
Dar fara ele, ce sens mai are viata?
In spatele luminii plutesti in intuneric
Si lumii intorci spatele, tacut.
In jurul sufletului tau e un zid,
Mai urias ca zidul chinezesc,
Nici o fiinta sa nu poata patrunde
Sa nu-ti tulbure dulcele somn.
poezie de Iulia Comaniciu (decembrie 2000)
Adăugat de Iulia Comaniciu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre suflet, poezii despre somn, poezii despre lumină, poezii despre frică sau poezii despre China
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.