Gânduri agățate în pleoape de noapte
Sunt eu în înălțimi sau prăpăstii
în gânduri prăbușit?
Și totuși îmi aduc aminte
că lumea în două sunete, ascultă!
s-a împărțit
Chiar dacă și-n stânga sau dreapta
există lumină sau întuneric
și chiar de nu-i cerul și pământul
într-o singură inimă împărțit,
între aortă cu stânga și cu dreapta-n cameră despărțit,
eu ramân atârnat între cer și pământ, cu mare obidă
și aștept să cobori să te văd, fără vină
Și chiar de-i durere cu tresărire și tremurândă sclipire
ploaia nu poate spăla sau separa
ce-i nord de sud, prin opreliști de aducere, în amintire
Gândurile nopții nu pot opri venirea zilei de mâine
care se sprijină pe cea de ieri și cea de alaltăieri
și pe amintirea existenței mele
Iar geamul privirii tale poate distorsiona chiar clovnii
pe ce-i urâți făcându-i frumoși, și-n a ta privire
punându-le zâmbet fals pe buze de gânduri
chiar dacă au fost sau sunt astăzi
frumoși, în a ta amintire
Apoi natura-n mine se răzvrătește-n culori
și protestează când grădina-n urma ploii
rămâne plină de flori și de bruieni care par senine
Ea-i neplivită de a ta privire
și fără lenea timpului și incoștiența existenței văzduhului
mă îndemnă, atenție!
prin vânt de nori să văd pasăre
care se ridică-n inimă mică sau mare
spre albastre și frumose zări
acolo unde cerul și pământul formează un destin
de veacuri privit, cu rămânere-n amintire
poezie de Viorel Muha (aprilie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre ploaie
- poezii despre noapte
- poezii despre gânduri
- poezii despre existență
- poezii despre amintiri
- poezii despre înălțime
- poezii despre întuneric
- poezii despre zâmbet
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.