Moş Crăciun... e-adevărat!

Dragi copii, vreau să vă spun
O păţanie ciudată,
Nu încep cu-a fost odată...
S-a-ntâmplat azi, în ajun,

Şi-am gândit că-i oportun...
E-o poveste-adevărată,
Ce atestă înc-o dată
Că există Moş Crăciun:

Coborând cu-n lift, mai mare,
Fi'nd la un hotel cazat,
Să n-ajungă-ntârziat
Moşu' pe la fiecare,

A zărit, fără să vrea (?!)
Pe podea, şezând ca mută,
O hârtie... de o sută,
Nou nouţă, mirosea (!)...

Tot în lift, privind în jos,
Mai era şi-un avocat,
Drept, cinstit, sărac uscat,
Îmbrăcat nicicum fălos,

Şi-o muiere,-aşa tăcutăăă,
Văduvă, fără păcat,
Cu un gând mereu curat,
Sfântă... pe aceeaşi rută,

Iar în colţ, privind pe şest,
Şi-un sergent, cu multe clase,
Incorupt până la oase,
Poliţai foarte onest;

Şi în liniştea acută,
Coborând încetişor
Într-acel elevator,
Priveau toţi patru la sută,

Până jos, în hol, se ştie,
Când în lift n-a mai rămas,
Luând-o toţi frumos la pas,
Nicio urmă de hârtie (!)...

Dar, minune, dragii mei!
Cine credeţi c-a predat
La recepţie pe dat'
Suta, din câţi fură ei?!

Moş Crăcuin! E-adevărat!
Ceilalţi trei, de v-am vorbit,
Nicicând nu s-a auzit
Să fi existat vreodat'!

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Votează! | Copiază!