Creștinismul - unică și nemuritoare veștejire a omenirii.
Friedrich Nietzsche în Anticristul
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Cartea "Basic Writings of Nietzsche Paperback" de Friedrich Nietzsche este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la Vezi citate despre creștinism sau citate de Friedrich Nietzsche despre creștinism
1 M. Arin [din public] a spus pe 2 martie 2012: |
| Și când te gândești că un prieten al meu l-a numit pe Nietzsche "ultimul gânditor creștin" Firește, Nietzsche, în vasta sa operă, se gândește frecvent la creștinism, dar într-o manieră critică, necruțătoare. Pentru mine "gânditor creștin" a fost Sfântul Augustin, care, prin gândirea sa, a teoretizat și promovat doctrina creștină. A-l numi pe Nietzsche, "gânditor creștin" e ca și cum l-ai numi pe Lenin "gânditor capitalist". |
2 Betty Marcovici. [din public] a spus pe 2 martie 2012: |
| Domnule M.Arin, punctul dvs.de vedere este foarte interesant, poate fi exprimat si prin proza, cred ca ar avea efectul scontat in gandirea cititorilor. |
3 daniel stanciu [din public] a spus pe 2 martie 2012: |
| Domnule, ganditor crestin, nu inseamna teolog crestin. Nietzsche e ultimul filosof important care a luat in serios crestinismul (fara sa-l propovaduiasca). Gandirea lui se construieste prin opozitie cu doctrina crestina. Ce alt mare filosof apropiat de timpurile actuale si-a edificat astfel discursul filosofic? Pe el il deranjeaza "ismul", colectivizarea invataturii. O invatatura utopica iar crestinismul e una din cele mai frumoase utopii ale lumii- moare sau, mai exact, se transforma in opusul ei, ori de cate ori e aplicata). Neamtul face o afirmatie interesanta in acest sens: "Singurul crestin a murit pe cruce." Deci, el constata pentru inceput o denaturarea mesajului originar al lui Hristos prin institutionalizarea experientei religioase propovaduite de Iisus. Un alt aspect care il irita este inversiunea morala pe care o infaptuieste teologia (nu Cristos, retineti) crestina. Crestinismul e o morala a resentimentului, a urii fata de aproape. Liberul arbitru, axul conduitei crestine, e o nascocire a teologilor, vointe slabe, menita sa le asigure o putere discretionara asupra multimilor (turmelor). Cine e liber, e responsabil si cine e responsabil, potate fi judecat si pedepsit. Rationamentul trebuie citit in sens invers: Fiindca vor sa dobandeasca puterea de a judeca si sanctiona pe ceilalti, preotii au inventat doctrina liberului arbitru. Crestinii (teoreticienii lui, unsii cu alifiile divine) si-au ales drept simbol al credintei lor crucea. Dar ce era crucea? Un instrument de tortura! Fina observatie! Viata crestina ar trebui sa fie austera, spiritualizata, caritabila. Ne uităm în jur si in noi insine si nu ginim nici urma de crestin. Ca atare, crestinismul e o miscare religioasa fara aderenti. Daca locul lui Dumnezeu e in sufletul oamenilor, atunci Dumnezeu a murit. Deci crestinismul e lipsit si de reperul lui fundamental. E adevarat ca Friedrich nu propune o reinventare a crestinismului. ci o depasire a lui printr-un cult al bucuriei de a trai (in aceasta lume) și al vointei de putere. Chiar si asa, Nietzsche e valoros pentru crestinism pentru ca ii reveleaza punctele vulnerabile. Asa cum ereziile au fost benefice fiindca au determinat o reasezare a doctrinei oficiale si o revitalizaretrairii autentic crestine, tot astfel Nietsche ar putea fi considerat un urias ereziarh. E un nume de referinta in istoria crestinismului. Anticrestinismul sau a servit cauza crestina: a aratat fara menajamente Bisericii si credinciosilor ca nu sunt ceea ce pretind ca sunt. Deci, Nietzcshe n-a fost un adversar al lui Iisus, desi a scris o carte cu un titlu exploziv: Anticristul, ci al falficicarii mesajului acestuia la nivelul doctrinar si al vietii religioase. |
4 M. Arin [din public] a spus pe 2 martie 2012: |
| Domnule, Încerc să vă conving în proză, așa cum vrea doamna Betty. Scrieți că "gândirea lui (Nietzsche) se construiește prin opoziție cu doctrina creștină", și așa și este. Păi, după o asemenea frază, cum puteți spune că Nietzsche a fost "gânditor creștin"? Desigur, copil fiind, a fost botezat. Poate la asta vă referiți. Un gânditor care combate creștinismul cu vehemența unui ateu, (anunțând decesul lui Dumnezeu) nu poate fi catalogat drept "gânditor creștin"! Aștept și alte păreri, nu neapărat pro! Dar cu argumente lingvistice. |
5 daniel stanciu [din public] a spus pe 2 martie 2012: |
| Un ateu nu este atasat de ideea religioasa. El nu face caz de faptul ca nu crede. E indiferent si atat. Nietzsche nu e deloc impasibil. E, cum zice un ganditor mult mai modest, s-ar putea sa fi auzit de el Lec (sau cam asa ceva) intr-o incordare continua a indiferentei. Asta ar trebui sa va dea de gandit in legatura cu ateismul si cu anti-crestinismul lui. E ingrozitor de sentimental germanul când vorbeste de crestinism. Spumega. Probabil ca stiti: era fiu de preot. Vazuse de mic crestinismul din interior. Cred asta l-a inversunat olecutza. (si lui Emil, respectand proportiile intelectuale intre cei doi, i s-a intamplat ceva asemanator). Ca atare, poate ca a iubit crestinismul, dar a fost ingrozitor de dezamagit de asa-zisii crestini. Incepand cu taica-su. Dar atat cu psihanaliza. Sa trecem putin la filozofie. La Hegel mai exact. Stiti ca progresul gandirii se produce dialectic: dintr-o confruntare a unei idei (teza) cu opusul ei (antiteza) rezulta o idee superioara (sinteza) Nietzsche e o antiteza uriasa a crestinismului in pragul epocii contemporane, absolut necesara pentru evolutia ideii (ideologiei) crestine. Deci, NIetzsche a gandit in interiorul crestinismului. Distanta pe care o ia fata de aceasta, e necesara crestinismului pentru a se vedea din exterior si pentru a-si ajusta micile si marile lui contradictii (intre ideea si fapta crestina). Apoi am mai zis ceva: leit-motivul gandirii lui Nietzsche este crestinismul. NU are nicio importanta cum il gandeste (in termeni negativi in cazul lui). Ca ganditor (nu teolog) e atasat problematicii crestine. El gandeste încontinuu pe tema crestina. E un ganditor crestin. Augustin e nu doar un ganditor crestin, ci si un teolog. E altceva. PS: Filologic nu va pot lamuri cum stau lucrurile. Chiar daca Nietzscshe a avut patalama de filolog, locul lui cultural ramane filosofia. Ca sa-l intelegi pe Nietzsche si cat e el de ganditor crestin tre sa-l abordezi filosofic, nu filologic. Va multumesc. |
6 M. Arin [din public] a spus pe 2 martie 2012: |
| Eu mă refer la termenul "gânditor creștin", în sens pur filologic. Și putem extinde: filozof materialist, teoretician marxist etc. La modul general; fără Nietzsche, Democrit sau Engels. Adjectivul atașat evidențiază un atribut al acestora. Filosoful care combate bazele materialismului nu poate fi numit materialist. Evident, problema îl preocupă, pomenește întruna de materialism, dar îl neagă. Cum puteți spune că un ateu tratează cu indiferență religia? Cine înjură religia mai tare ca ateii? Cine scrie Biblia hazlie? Întrebarea mea, în sensul cel mai pur filozofic. Un gânditor (indiferent de nume), pentru simplu fapt că neagă creștinismul se poate numi "gânditor creștin"? Mai elocvent de-atât nu se poate. Aștept păreri, inclusiv din provincie. PS. Vedeți, doamna Betty. Nu merge nici în proză. |
7 daniel stanciu [din public] a spus pe 3 martie 2012: |
| 1) Ateu înseamnă om fără Dumnezeu. E fară de Dumnezeu nu fiindcă îl neagă cu mai multă sau mai puțină virulență, ci fiindcă nu-l mai preocupă problema divinității. Dumnezeu e mort si ingropat pentru el. Câtă vreme Dumnezeu e un subiect de reflecție pentru tine nu ești a-teu. Ai putea fi ateist, ceea ce e altceva. Există două modalități de a-l concepe pe Dumnezeu: teismul și deismul. Prima ni-l prezintă pe Dumnezeu ca pe o entitate personala (Treimea crestina de ex.), care intretine o relatie fata catre fata( personala) cu omul. Cea de-a doua il reprezinta pe Dumnezeu ca pe un factor primordial impersonal al lumii (un principiu metafizic). Deismul este un a-teism. Filosofii din Epoca luminilor erau deisti. Ei nu negau existenta lui Dumnezeu, ci ipostaza lui ecleziala, personalizata. Diderot, Voltaire, dHolbach nu sunt atei, ci ateisti. O sa-mi spuneti: dar ideologii comunisti? Pai ei au inventat un fel de religie fara transcendentza. Au inlocuit pe Dumnezeul din cer, cu tatuca de pe pamant. Cultul personalitatii cultivat de ateii rosii, nu e altceva decat un o manifestare degradata a a spiritului religios. Mircea Eliade ne atrage atentia asupra acestei religiozitati camuflate. La limita nici diavolul nu e a-teu. El recunoaste existenta lui Dumnezeu, dar nu accepta termenii mandatului providentei. 2) In sens filologic aveti perfecta dreptate. E de domeniul evidentei ca Nietzsche nu e deloc crestin, ci anti-crestin. Numai ca eu am spus despre el ca e un ganditor crestin dintr-o perspectiva filosofica. Filosofia rastoarna evidentele, adevarurile clare (empirice sau terminologice). E adevarat ca materialistii se raporteaza constant la idealisti si ii combat. De ce? Fiindca materilismul nu e deloc convingator in plan filosofic. De aceea insista in sarjele lor intelectuale. Materialistii (in special cei moderni) isi dau seama ca nu prea au dreptate. Idealistii nu sunt insa niste anti-materilisti militanti. Ei expediaza problema materialitatii lumii, dupa care dezvolta un discurs independent de curentul filosofic contrar. Nietzsche si el, ataca prea furibund crestinismul ca sa nu dea de banuit. Ceva urmareste el, dincolo de supraomul lui, vointa de putere si morala de stapani. Oare nu e asta mesajul lui: Crestini, Dumnezeu a murit in sufletul vostru! Treziti-va. Ce i-o fi facut crestinismul de l-a suparat atat de tare? Oare nu cumva dincolo de ura lui patologica se ascunde o iubire pe masura? Oare nu cumva, teoria despre supraom e o gogoritza filosofica pentru a-și camufla adevaratele intentii misionarismul crestin. Nietzsche ar putea fi privit ca un profet care predica n pustiul religiozitatii crestine din veacul sau. Un trezitor de constiinte. Sunt unii exegeti care vad in Nietzsche un ganditor crestin. Tocmai din cauza anti-crestinismul lui atat de pasional. Parca i-ar mustra pe coreligionari. Parca razbat din anumite atacuri furibunde ale sale, cuvintele aspre pe care Iisus le adreseaza fariseilor, falsilor credinciosi. Cei care transforma trairea intr-un ritual. Nietzsche a fost un mare traitor al ideii. Era o idee anti-crestina, dar era poate una alaturi de Hristos. |
8 M. Arin [din public] a spus pe 3 martie 2012: |
| Creștinismul e legat indestructibil de Hristos. Emană din chiar spiritul Lui. De aceea mi-e greu să accept că cineva, fie el și Nietzsche poate să fie anticreștin și, în același timp, alături de Hristos. Deși am unele ezitări, care izvorăsc din relația noastră virtuală. Cu cât vă simpatizez mai mult, cu atât vă combat mai intens. |
9 daniel stanciu [din public] a spus pe 3 martie 2012: |
| Simplific Evanghelia dupa Stanciu: Nietzsche e clar impotriva Bisericii crestine, dar nu e foarte limpede in ce relatii se afla cu Christos. Eu cred ca L-a iubit, si fiindca l-ai iubit cu ardoare, i-a urat atat de mult "fatza" lui desfigurata de Biserica (crestinismul). Cine il iubeste pe Iisus nu poate fi considerat un necrestin. Multi ncrestini cu numele, sunt necrestini cu fapta. S-ar putea ca Nietzsche sa fi fost necrestin cu numele. |
10 Amadeus [din public] a spus pe 30 mai 2012: |
| Inainte de a muri, in crizele sale de nebunie Nietzsche se credea Iisus. Cu siguranta ca orientarea crestina era adanc fixata in mintea sa. Dezamagirea sa vine de la oameni, de la cei ce se pretind a fi credinciosi dar, cu cateva exceptii notabile, sunt farisei. Puneti o intrebare simpla unui crestin: ce este decalogul? O sa fiti uluiti cat de putini dintre ei vor putea enunta corect cele zece porunci. Dar incercati sa le spuneti ca aveti unele indoieli cu privire la existenta lui Dumnezeu sau de ce este nevoie de preoti ca intermediari intre oameni si Dumnezeu? O sa vedeti ca ati starnit un cuib de viespi.De aceea Nietzsche spune ca ultimul crestin a fost Iisus si a fost murit pe cruce.In fapt a fost unicul crestin in viziunea lui. |
11 Iulia Mirancea [din public] a spus pe 30 mai 2012: |
| Amadeus? Într-adevăr, nu lipsește o anumită muzicalitate în ceea veți fi scris! Iar de cochetărie cu mlădierea lecturii, scrisul dumneavoastră, deloc nu va fi dus lipsă! Nici de ritmul relevanței! E frumos ceea ce-ați scris aici! Reveniți, vă voi citi cu plăcere! |
12 Paul Preda Păvălache [din public] a spus pe 30 mai 2012: |
| V-aș ruga să nu uitați niciodată de FALȘII creștini care sunt mai peste tot. Aceștia sunt atei nedeclarați și îi cunoaștem prin faptul că se duc și ei pe la o biserică - la Paște, de Crăciun, sau nici atât: la un botez, nuntă, înmormântare. Mulțumesc. |
13 Olga Popescu [utilizator înregistrat] a spus pe 30 mai 2012: |
| Regasesc mult adevar in comentariul dvs.Domnule Pavalache. |