Încercare
Deodată, enigmatică, în luna plină,
metamorfoza se agață de-amurgire,
portocalie, de dincolo de colină,
Din rar în des, o simt în prelungire.
Și noaptea cade în memento mori,
Un carpe diem mă străbate, dramaturg,
Din soarele ce-i strecurat cu norii,
Ud margaretele la geamul rece, murg.
În infinitul meu cel verde și bizar,
Printre cuvinte și priviri, tresar.
În toate, Dumnezeu veghează din amnar,
Cu focul din iubirea milenară.
Rămân cu El, așa îmi este vară.
poezie de Iulia Dragomir (7 mai 2024)
Adăugat de Iulia Dragomir
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre verde
- poezii despre timp
- poezii despre teatru
- poezii despre scriitori
- poezii despre religie
- poezii despre nori
- poezii despre noapte
- poezii despre moarte
- poezii despre lună plină
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.