Primăvara ca o eternă surpriză
Iar vine primăvara peste noi
Și tot penibili ne găsește,
Vom cere soare, primim ploi
Și ne mirăm că iarba crește.
Ne vom hlizi cu mâna-n nas
Văzând cocorii cum se-ntorc,
Cum stau bondarii la taifas
Și dorurile ghemotoc.
Un public aiurit vom fi,
Cu simțul olfactiv iar beat,
Nici anul ăsta nu vom ști
Cine atât verde a creat.
Vom da cu bâta-n baltă iar
Mirându-ne că totu-i crud,
Vom sta cu inima pe jar
Să-și facă haine codrul nud.
Ne vor minți din nou poiene
Cu pielea lor de clorofilă,
Răzbunătoare pe troiene
Fără preget și fără milă.
Și când, ratați, vom obosi
Să-i cântăm ode primăverii,
Un cuc zănatic va vesti
Că-i timpul să cântăm și verii.
poezie de Sorin Stoica (5 februarie 2024)
Adăugat de Sorin Stoica
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre primăvară
- poezii despre vestimentație
- poezii despre verde
- poezii despre vară
- poezii despre surprize
- poezii despre simțuri
- poezii despre păduri
- poezii despre ploaie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.