Zâmbet
E neputință, e trist și-s clipele deșarte,
Cu fiecare pas, făcut tot mai departe,
Așa cum imposibilă mi-e jalea
Ce tânguie-n peneluri... vise aievea
Îndepărtata inimă zvâcnește sărutări
Spre neștiutul drum ce duce către tine
Mi-e colosală calea, abia te văd în zări,
Și totuși... ard în palme chemările divine.
Îți dăruiesc privirea mea, să nu mai rătăcești,
În inimă așează-mi negura din suflet,
Apoi, când vei simți o adiere-n creștet,
Te rog să-mi dăruiești câte un zâmbet.
poezie de Emilia Mariam
Adăugat de Emilia Mariam
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Emilia Mariam. [Vezi și următoarele:
- poezii despre cadouri
- poezii despre zâmbet
- poezii despre visare
- poezii despre tristețe
- poezii despre sărut
- poezii despre suflet
- poezii despre inimă
- poezii despre imposibilitate
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.