Legile Marinei Militare

Acum, iată, acestea-s Legile Marinei Militare,
Nescrise, multe şi folositoare;
Cel înţelept va ţine cont de ele
În toate voiajele lui pe mare;

*Nimic nu-i scapă distrugătorului,
Nici legii care vântură mereu pleava,
Pentru că forţa navei e Serviciul,
Iar puterea Serviciului, nava.

*Aveţi grijă ce spuneţi despre Comandanţii voştri,
Fie că vorbiţi cu glas tare sau în şoapte moi,
Ca nu cumva vreo pasăre să plimbe vorba,
Iar aceasta să se-ntoarcă, jungher, la voi.

Dacă munceşti de dimineaţa până seara
Şi pentru toată truda un reproş e stimulul,
Este-n regulă – ca tunul să fie smerit,
Orice armă trebuie să-şi domine reculul.

*De multe ori puterea unui întreg lanţ
Depinde de rezistenţa unei zale;
Cine ştie ziua în care vei fi şi tu testat?
Luptă să fii apt în ora încercării tale!

Când, obosită, nava revine-acasă
Cu rănile suferite-n lupte la vedere,
Bărbaţii o urcă pe doc o vreme, redându-i
Vechea vigoare şi pierduta-ncredere.

Aşa să faci şi tu când puterile-ţi slăbesc
Prin cele mai îndepărtate colţuri ale lumii,
Solicită o permisie,-ntru binele Serviciului,
Profită de te ţine lungimea plăpumii.

Nu miza că, oricum, vei primi o promovare,
Ci luptă-te s-o obţii cât poţi, ca un bărbat;
Deşi linia de-ochire pe ţintă-i temeinic pusă,
S-ar putea, totuşi, să fie vorba de un foc ratat.

Te poţi ţine pe urma delfinului, poţi spune
Pe unde colindă rândunicile de mare?
Cel fel de distracţii-l încântă pe Leviatan?
În care ocean e casa lui încăpătoare?

*Chiar şi-ascultând cuvintele Comandanţilor tăi
Şi-ordinele transmise de ele ţie şi-altora, mulţi,
Orice lege e neînsemnată pe lângă aceasta:
"Tu nu trebuie să critici, ci doar să execuţi!"

Spune înţeleptul, "Cum le-aş putea eu şti lor scopul?"
Atunci acţionează fără pentru ce sau cum;
Prostul stă minute bune să ceară explicaţii,
Iar şansa vieţii lui se pierde ca un fum.

Dacă ieşi învingător din jungla africană,
Nepomenit în Mass-media de-acasă,
Să nu-ţi pese; nimeni nu vede pistonul
Dar el împinge nava prin marea furtunoasă.

Unii mârâie? Este-n regulă: tu fii tăcut;
Şi-astfel acea misiune grea va fi executată;
Arma trimite glonţul în bătaia unui fir de păr
Şi ţipă, dar nimeni de ea nu se plânge niciodată.

Mârâie şi reuşita misiunii pare compromisă?
Nu-i bine, indiferent de rangul lor, vorbeşte cu curaj;
Arma neîncărcată bine, de-asemeni latră,
Dar gloanţele oarbe nu poate străpunge un blindaj.

Se ceartă vopseaua cu coşurile fiindcă scot fum?
Se plâng punţile de-al tunurilor trepidant argou?
Nu, ele ştiu: cu raşchete, cu perii şi cu boieli noi
Muşii le vor primeni, vor fi prietene din nou.

Iar voi, cei din birouri, Şefi de Departamente,
Mârâiţi, dar faceţi-o cu zâmbetul pe buze,
Altfel vă veţi sufoca şi mânia v-ar putea orbi,
Iar puterea navelor va suferi – şi-or să v-acuze.

Are nevoie nava de vopsea pentru camuflaj,
Iar şantierul pare-a o livra la sfântu-aşteaptă?
Bagă mâna-n buzunar şi cumpără ce trebuie;
Aşa fac cei care se ridică prin propria lor faptă!

*Crezi, într-un minut de supărare, că-i bine
La cei mai în vârstă decât tine să scoţi colţii?
Prosperă cei care dimineaţa ard toate
Scrisorile pe care le-au scris în timpul nopţii;

Da, sunt unii, uitaţi şi părăsiţi, de nimeni
Răsplătiţi pentru destinele lor amare,
Mai puţin poate "Acel" (pe-o bucată de hârtie),
Unde-un prost "a avut onoarea să declare..."

Dacă pe pasa de intrare traficul e infernal,
Fiecare-ncercând s-ajungă cât mai iute-n port,
Navele trebuie, pentru-a nu intra-n coliziune,
Să navigheze cu prudenţă,-ntr-un deplin acord;

*Când eşti pe punctul de-a primi o promovare
Şi-naltul scop spre care râvneşti e-aproape,
Fii atent la vorbele şi faptele-ţi, ca nu cumva
Să-i ofensezi pe-alţii, iar buba invidiei să crape.

Nu-i sănătos ca-nvingătorii să îşi facă griji,
Acceptă-ţi c-un zâmbet soarta zi de zi,
Aşa cum vine, iar când eşti în port la adăpost
Mulţi te vor invidia, dar nu te vor bârfi.

Nemarcate pe hărţi, multe stânci te înconjoară,
Ai grijă, studiază pericolele-ascunse în şenale,
Ca numele tău să n-ajungă pentru altul far,
Salvându-l de Judecata Curţii Marţiale.

Deşi-i chila navei protejată de Blindaj,
În borduri cicatricile-s toate la vedere;
E bine dacă, totuşi, Curtea te achită;
Dar mai bine-ai fi avut mai multă prevedere.

MORALA

Ca valul care urcă pe nara lanţului de-ancoră,
Spală coverta şi se pierde-n siajul navei, nebăgaţi
În seamă veţi rămâne şi veţi fi pierduţi şi voi –
Dacă se va-ntâmpla normele marinei să le ignoraţi.

Aveţi grijă de felul în care vorbiţi la bord,
Mesajul să fie solid şi limpede spus,
Din vorbirea ta, din vocabularul folosit,
Cuvântul "imposibil", musai, trebuie exclus.

Acum, iată, acestea-s Legile Marinei Militare,
Multe şi puternice, care la nevoie te ajută –
Dar carena şi punţile şi chila
Şi vârful de catarg al legii este: EXECUTĂ!

NB.
Poemul Legile Marinei, publicat prima oară pe 23 iulie1896 în ziarul Army and Navy Gazette şi destinat iniţial viitorilor ofiţeri de marină, a devenit unul dintre poemele clasice ale lumii navale.
În timpul Primului Război Mondial acesta a fost publicat însoţit de desenele locotenentului de marină Rowland Langmaid; analiza poemului şi desenele lui Langmaid pot fi văzute accesând Wikipedia (Ronald Hopwood )

Unii susţin că ultimele două strofe, adăugate ulterior, n-ar aparţine lui Hopwood.

*Strofele marcate cu asterisc înaintea primului vers sunt cel mai des citate de oamenii mării de limbă engleză.

poezie de Ronald A. Hopwood, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!