Ai surâs, ai vorbit, iar eu te-am crezut
Ai zâmbit, ai vorbit, iar eu, vrăjit ca de-un descânt,
Te-am crezut, înșelat de fiecare zâmbet și cuvânt.
Un alt om nu ar mai dori nicicum așa ceva;
Nici speranță cum am avut eu n-ar mai avea:
Dar eu nu vreau nici azi acea ultimă dorință condamnată;
Hai, minte-mă, mai minte-mă ca atunci încă o dată!
poezie clasică de Walter Savage Landor, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre dorințe, poezii despre zâmbet, poezii despre vorbire, poezii despre prezent sau poezii despre cuvinte
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.