Mama Carey (După cum mi-a povestit Nostromul)

Mama Carey? E mama relelor şi-a fiecărei vrăjitoare,
Iar toate vrăjitoarele-s nişte dezmăţate;
Ca gacică, arată bine, dar problema care doare
Este că-i plac prea mult navele şi marinarii, frate;

Locuieşte pe-un aisberg din nord, într-adevăr,
Iar de soţ l-a ales dintr-o mulţime de bărbaţi
Pe Davy Jones* – şi-şi piaptănă bâliile din păr
Cu oasele sărmanilor marinari înecaţi.

E mama tuturor naufragiilor şi-o mamă gata
Să dezlănţuie uraganele cele mai îngrozitoare,
Gata-ntotdeauna de-o răutate sau de alta
Când e furtună, lapoviţă sau când ninge pe mare;

Şuier de vânt sunt ţipătetele ei răzbătând prin plaur,
"Eu sunt un tânăr şi falnic marinar, sănătos tun,
Cu nasturi aurii la haină, cu tors de taur,
Şi ca mine-i şi coechipierul meu cel mai bun."

Mama Carey-i o hoaşcă dezmăţată şi foarte crudă
Cu toţi marinarii răspândiţi în cele patru zări,
Le-ndeasă pe gât terciul ei rece-această iudă
Şi-i înveleşte-n somn lung sub cele şapte mări;"

Are pe mâini sângele multor navigatori
Şi-s oasele atâtor naufragii în juru-i, ciorchini,
Şi de piele i-atârnă băloase lipitori,
Şi pe gât poartă-nsemnele dinţilor de rechini.

Eu nu sunt un om cu multă şcoală
Şi nici nu am citit noian de cărţi, vezi bine,
Dar ştiu, zău, că nu-i nicio scofală
Să te-ncaieri cu unii la fel de scorţoşi ca tine;

Eşti tânăr, exuberant şi plin de viaţă, dar, iată, dacă
Vrei să-ţi ajungă oasele bătrâne, un sfat clar, deloc abscons:
Ţine-ţi cât poţi de departe de Mama Carey a ta barcă –
Şi de bărba'su, acel Davy Jones.

poezie de John Masefield, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!