Șapte ani deja
Aș vrea să-ți scriu o poezie, mamă
Dar simt că-mi sunt ideile de plumb,
În plus, când vreau să-ți scriu ceva simt teamă
Că toate literele lumii nu-mi ajung.
Nu pot deloc să mi te pun în rime
Și nici să îți vorbesc ca și cum nu ai fi,
Abia de scriu o slovă și mi-e dor de tine
Și mă opresc, oftez... Fac asta zi de zi.
Tu nu ești om de pus în poezie
Și nici o mamă lesne de descris rimat,
Când m-ai născut, asta mi-ai dat tu mie:
Iubire de nescris în suflet de băiat.
Probabil te întrebi ce fac la astă masă
De nici nu scriu și nici nu simt că-s viu,
Păi uite, îmi imaginez că ești și tu acasă,
Mă mângâi și îmi spui să dorm, că e târziu.
Și te ascult, te-mbrățișez de noapte bună,
Mă uit în urma ta cum mi te duci domol,
Nu vreau ca fără tine soarele s-apună
Și nici de dimineață fără tine să mă scol.
De ce să-ți scriu, atunci? Oricum nu pot,
Așa că stau emoționat și te cobor din vis,
Mă uit la un tablou cu tine, sprijinit în cot,
Întind o mână și îți mângâi părul nins,
M-apropii, mă fac mic, intru-n tablou de tot,
Iar tu-mi șoptești zâmbind, aproape stins:
"Să nu fi trist, sub crucea mea nu-i niciun mort".
poezie de Sorin Stoica
Adăugat de Sorin Stoica
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre vorbire
- poezii despre visare
- poezii despre tristețe
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre somn
- poezii despre păr alb
- poezii despre păr
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
1 Girel Barbu [utilizator înregistrat] a spus pe 27 iunie 2023: |
Impresionant poemul. |
2 Ion Ion al-III-lea [din public] a spus pe 17 iulie 2023: |
Într-adevăr o poezie scrisă de un poet supratalentat, care merită să fie promovat. |