O scrisoare fără verb
Poate mâine-ți voi scrie
Cu sfială, un rând,
Lăsând noaptea pe-o bancă
Risipită în vânt...
Voi strivi între pleoape
Anotimpuri ce-au fost,
Desfrunzindu-ți poemul
Înflorit fără rost.
Ochii mei au strigat
Ce-a rămas nerostit,
Hașurând schimnicia
Unui dor viscolit...
Mi-a fost frig și în vise
Printre umbre în dungi,
N-ai știut și mi-ai dat
Doar tăcerile lungi.
Azi, în golul absenței
Stă un verb fofilat,
Mi-a fugit din scrisoare,
Ce păcat, ce păcat!
poezie de Mihaela Alina (mai 2023)
Adăugat de Lavinia H
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre viscol sau poezii despre verb
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.