Poemul Mării Negre
Motto: Iată deci marea, copleșitoare, imensă absență! (Sylvia Plath)
Doamnelor și Domnilor
aceasta-i Marea Neagră
iată cum valurile împing soarele
la marginea orizontului cu tot cu pescăruși
ecoul crapă cerul de la un capăt la altul
albastrul de sus
se scufundă în cel de jos
și invers
totul ajunge oricum o pastă
pe
trupurile
înotătoarelor și înotătorilor
îmi șterg mâinile însângerate
de
cârpa unui val electrizant
scântei umede
îmi acoperă
trupul de efeb ambulant
gura imprudentă
înghite
un val din poemul Mării Negre
ironic
soarele mă bronzează din fugă
poem pe mare
stea în piscul valului
ecou răsturnat
poezie de Costel Zăgan din Ode gingașe (8 iunie 2023)
Adăugat de Costel Zăgan
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Vezi și următoarele:
- poezii despre înot
- poezii despre poezie
- poezii despre negru
- poezii despre Marea Neagră
- poezii despre sânge
- poezii despre mâini
- poezii despre gură
- poezii despre albastru
- poezii despre Soare
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.