Pleoape
Doi stropi de rouă de la frunte-n jos,
Și-un zâmbet ca un răsărit,
Compun o amintire într-un chip frumos,
Și drumul înapoi spre tot ce am iubit.
Un lan de grâu se lasă-n jos din creștet,
Și râuri gemene coboară,
Mă uit din depărtare, m-apropii încet,
Ce pot să fac să nu mai doară?
Simt gustul iubirii, privind gura ta,
Aș vrea să te am iar aproape,
Oricât de mult aș vrea nu pot schimba ceva,
Și singura magie ce mi te poate da
e coborâtul de pleoape.
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Andrei Vlad Balan
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre zâmbet
- poezii despre schimbare
- poezii despre râuri
- poezii despre rouă
- poezii despre gură
- poezii despre frumusețe
- poezii despre cereale
- poezii despre amintiri
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.