Unui marinar la pensie

E-atât de plăcut, când caznele întregii vieţi
Şi grija de-a struni cârma la timp devin trecut,
Să te ascunzi din calea valurilor şi să te bucuri
La adăpostul unui golf de vânturi nebătut;

Iar acolo să-ţi peticeşti velele zdrenţuite
De-ntâmplări grozave şi de vremuri grele
Meditând, în zile de-odihnă şi de pace,
La mareea eternă care te va purta spre stele.

Astfel se sfârşeşte povestea omului al cărui şleau
A fost pe multe mări şi ţărmuri multe,-o mie,
Unde tunetele luptei zguduiau pământul,
Unde valul şi vântul se-nfruntau cu vrăjmăşie;

Chiar acum, lângă vatra veselă şi caldă,
Eşti bucuros, deşi astrul tău tocmai apune,
Să vezi cum confortul tihnit al casei
Depune pe masă toate fructele lui bune.

Nu uita să scrii pe harta unei vieţi de marinar
Numele Celui care te-a apărat pe arşiţă şi ger,
Iar printre-amintirile necazurilor de odinioară
Să înalţi un monument de laudă spre cer.

Fiu al Mării! Glorioasă alegerea ţi-a fost
Când de Crucea Mângâietorului Isus te-ai prins;
Astfel, în slava Lui vei avea parte de un cer
Fără nori şi-un înger, sufletului tău mesager,
Va cânta imnul mântuirii, pilotându-te spre Paradis.

poezie de Lydia Huntley Sigourney, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!