Fazele lunii

Am auzit cândva, ca-ntr-un vis,
Că nava lunii e-o pasăre Phoenix;
De-aceea-n braţe de sălcii adastă,
De-aceea navighează pe bolta albastră;

Întoarce-te spre est sau spre vest, dacă-ţi place,
Şi-o să vezi că în mulţi copaci ea cuib îşi face.
Când e doar un fir subţire,-un perlat cearcăn,
Priveşte-o pe cer printre crengi de mesteacăn;

Când moare, în fum gălbui scăzând încet,
Priveşte-o-într-un stejar crăpat de trăsnet;
Dar când, în mai, luna plină i-i bolţii zâna,
Luminoasă ca apa şi albă ca lâna,

Priveşte-o cum îşi aşterne patul pentru culcare,
Într-o magnolie înaltă, toată numai floare.

poezie de Elinor Morton Wylie, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!