Navele pe care-a navigat odinioară
Navele pe care-a navigat odinioară,
Când sângele-i era tânăr și fierbinte,
Sunt abandonate azi, epave de ocară,
Numele lor fiind șters demult din minte;
Ele-aduceau lână și grâu din Australia,
Ceai și iută, străbătând mii de mile,
Titania-nălțându-și înaltă și zveltă talia
Și mândra Thermophylae;
Alpii-nfrigurați, cu zăpezi permanente,
Îi sunt cunoscuți de ani și ani;
La fel, navele rapide și navele lente,
Navele cele mici și navele mari.
A văzut statuile regilor din fir în păr
Și bustul fiecărei regine bătrânul corăbier,
Toți dragonii verzi și,-ntr-adevăr,
Pe fiecare șeic arab sau cavaler...
Ultimul trandafir părăsește, iată, cerul,
Briza fluviului se-abate-nfiorând plămânii;
Iar el cu ochii slăbiți de gerul
Vârstei visează, cum fac de altfel toți bătrânii;
Cu pipa între buze, în tăcerea mare,
Visează călătorind prin al timpului tunel
Pe niște nave frumoase și pierdute pe care
Astăzi nu le mai vede decât el.
poezie de Cicely Fox Smith, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre prezent
- poezii despre monarhie
- poezii despre ger
- poezii despre bătrânețe
- poezii despre înălțime
- poezii despre zăpadă
- poezii despre vârstă
- poezii despre viteză
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.