Sunt omul...
Sunt omul obosit de vreme,
care de moarte nu se teme.
Cu fruntea sus, privirea dreaptă,
sunt omul căruia,
ce-i este scris, așteaptă.
Că prea devreme m-am născut
este perfect adevărat.
De atunci, prin viață am trecut
și lucruri multe-am învățat.
am învățat cum să muncesc,
am învățat cum să clădesc,
am învățat cum să trăiesc.
De aceea poate am ajuns
să-mi număr anii chiar cu suta.
Soarele meu n-a apus,
pe Bistrița, mai navighez cu pluta.
poezie de Dumitru Delcă (aprilie 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre învățătură
- poezii despre timp
- poezii despre perfecțiune
- poezii despre numere
- poezii despre naștere
- poezii despre muncă
- poezii despre moarte
- poezii despre adevăr
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.