* * *
Prin praf de pușcă lacrimi curg
Și ne miroase a tancuri și blindate...
Și lacrimile mamelor sărmane,
Ce își plâng pruncii de sorți izgoniți.
Ne-am fi dorit o lume mult mai blândă
Și un trai mai bun pentru copiii noștri,
Dar soarta s-a schimbat în Iad
Și ne conduc azi niște monștri.
poezie de Livia Mătușa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre copilărie
- poezii despre schimbare
- poezii despre religie
- poezii despre prezent
- poezii despre plâns
- poezii despre mamă
- poezii despre iad
- poezii despre dorințe
- poezii despre bebeluși
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.