Barca neacoperită

"Când războiul se va sfârşi (zise Dan), de parcă n-ar fi fost niciodată,
Unii vor fi iarăşi, ca odinioară, prieteni cu Fritz la toartă...
Dar NU EU (zise Dan marinarul), NU EU (zise el cu voce tare) –
Domnul ştie cât de rece-i noaptea-ntr-o barcă neacoperită pe mare!"

"Unii, când ultimul pariu şi ultima bătălie-s câştigate sau pierdute,
Cred că nu-i nicio problemă dacă bei un ţoi cu foştii adversari în lupte,
Dar NU EU (zise Dan marinarul), ce-i setea poate să ştie şi priceapă
Numai Domnul, când în barca neacoperită nu-i un strop de apă."

"Când minele-s pescuite şi navele nu mai explodează-n apa rece sloi,
Unii vor cina cu germanii cum au făcut-o şi-nainte de război;
Dar NU EU (zise Dan marinarul), NU EU, fiindcă ce-i foamea are habar
Numai Domnul, când în barca neacoperită pesmeţii-s amintire doar."

Când pacea revine şi tratatele-s semnate, iar comerţu-i pe cai mari,
Mulţi vor da mâna cu neamţul, uitând de sângele curs atâţia ani,
Dar NU EU (zise Dan marinarul), NU EU, mă jur pe apa cea sfinţită,
Domnul ştie ce simţi când îţi moare prietenul în barca neacoperită..."

poezie de Cicely Fox Smith, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!