Așa ar trebui să fie
Întins în pat cu ochii în tavan,
Încerc să sa dau un sens acestei nebunii,
Pretind că-s fericit, dar sunt de porțelan,
De lacrimi mă simt beat, iar tu nu vezi, nu știi.
Mă ia gândul de tine, mă ia dorul de noi,
Și mă gândesc că poate am procedat greșit,
Puteam să vin acolo, măcar luptam în doi,
Aici mă lupt, dar singur, și-ți jur c-am obosit...
Urăsc că nu te am, sunt un copil naiv,
Așa de cald mi-era, acum simt că îngheț,
Eram odată doi, pluteam pe portativ,
Aș vrea să mai vorbim...
Doar știi că-s vorbăreț.
Cred încă-n noi și simt că nu s-a încheiat,
De -ai căuta ai ști ce mult te te prețuiesc,
Acum când visul nostru se-așteaptă vindecat,
E timpul să -mi vorbești, e timpul să-ți vorbesc...
-Te iubesc!
-Și eu te iubesc!
Așa ar trebui să fie, sau greșesc?
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Andrei Vlad Balan
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vorbire
- poezii despre greșeli
- poezii despre visare
- poezii despre timp
- poezii despre promisiuni
- poezii despre ochi
- poezii despre nebunie
- poezii despre naivitate
- poezii despre iubire
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.