E vremea cântării
Se dezmorțește crângul ieșit din hibernare
Și izbucnesc pe pajiști păștițe și narcise,
E-un suflu de-nviere, e-n aer luminare,
E vremea înnoirii, când scoți din cufăr vise.
E zumzet în grădină, pe-alei e vânzoleală,
Dau mugurii-n mesteceni, safirul umple zarea,
Bâzâie sec bondarii treziți din toropeală,
Îi crește vieții pulsul, a început cântarea.
Se-mbracă-n alb cireșii sub clar de lună nouă,
Zefirul lasă trene de gingașe petale,
În zori își pune iarba mărgelele de rouă,
E vremea înfloririi și-a înnoirii tale!
poezie de Olivia Pocol din volumul de versuri Apusul unei crizanteme (1 aprilie 2022)
Adăugat de Olivia Pocol
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Olivia Pocol. [Vezi și următoarele:
- poezii despre muzică
- poezii despre început
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre rouă
- poezii despre puls
- poezii despre narcise
- poezii despre hibernare
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.