Pe tine

Trăim aşa de orbi, ce viaţă?
Celule moarte umblătoare,
Nucleul lor mai mult de gheaţă,
Fiinţe deştepte?...
Ni se pare!

Un potenţial nemăsurat,
Un rezultat de toată jalea,
Eu te iubesc, dar alt bărbat
Face cumva şi-ţi taie calea.

Tu-l vrei pe el, dar eu pe tine,
Tu nu-l găseşti, eu nu te am,
Păcat că nu-ţi vezi rostu-n mine,
Privim în gol pe-acelaşi geam...

Îmi spui mereu că te ignoră,
Eu sunt aici, dar pentru mine,
Mă bucur că-mi acorzi o oră,
Aş face-orice să fiu cu tine.

Fiinţe deştepte?
Ni se pare...
Tu nu primeşti, eu nu primesc,
Ne încurcăm în continuare,
Tot îl iubeşti, tot te iubesc...

N-accepti că el o vrea pe alta,
N-accept că tu îl vrei pe el,
Pescari ce nu observă balta
Nici de pe mal. Mai orbi de fel...

Eu stau pe loc, tu-ţi practici saltul,
Visând la ce? Tu ştii mai bine,
Deşi tu încă-l vrei pe altul,
Eu totuşi te iubesc pe tine.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Andrei Vlad Balan
Votează! | Copiază!