Sunt departe

Sunt departe de pământul
Care cândva m-a născut,
De iubirea mea ce doare,
Legătura de-un trecut,
De o casă părintească,
Străjuită de-o fântână,
Unde mă aşteaptă-n prag
Mama mea, de-acum bătrână.

Ape şi păduri şi câmpuri,
Munţi acoperiţi de brazi,
Încrustate-n al meu suflet,
De pe vremuri până azi.
Uliţa copilăriei,
Nestematele-amintiri
Au rămas neîntinate,
Stând ascunse în priviri.

Deşi-a timpului maşină
Măcinând destine noi,
Pune gândului uitarea
Vremurilor dinapoi.
Dă-mi răbdare, Doamne Sfinte,
Cu îndurare nu mă lasă,
Până când va veni vremea
Să mă pot întoarce-acasă.

Şi-ţi mărturisesc, Părinte,
De ce cumva, mă simt bine,
Fiindcă gândurile toate
Adunate sunt în mine.

poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!