Mă extrag din visul
ce tainic mă ținea în himere
cobor picioarele goale
pe parchetul rece și mă așez
în fața unui ibric ce strigă
să fac din moftul lui literatură
cafeaua aburește în cană
adaug un hău de pădure
albită în depărtarea lui decembrie
stiloul elegant lasă litere și versuri
pe hârtie apar steluțe tresărind
din visul părăsit după o lungă
teorie oscilând spre infinit
țigara din pachet mă îmbie
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre versuri
- poezii despre păduri
- poezii despre prăpăstii
- poezii despre poezie
- poezii despre picioare
- poezii despre mofturi
- poezii despre literatură
- poezii despre infinit
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.