Robotesc nervos

în faţa ecranului şi meciul stă
să-nceapă măreţ la un fluier
se termină cu lacrimi tot la un fluier
ţin ochii larg deschişi
la prezentarea jucătorilor cu zâmbetele
zglobii sub bliţurile fotografilor
gazonul e verde şi cheamă la joc
privesc atent cu berea la gură
în cutia transpirată rămâne
până la plonjonul portarului
gazdele primitoare fluieră o echipă
aşez cutia pe măsuţă şi-mi spun: ce
bine e când te uiţi la fotbal
şi afară e noapte şi e iarnă
spectatorii fluieră sau cântă

transpir de la emoţiile finalului
de meci tensionat cu multe cartonaşe
galbene fără cârnaţi şi mici
înghit în sec antrenat mai bine decât
majoritatea simplă a jucătorilor
care privesc dansul fulgilor de nea

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!