Marinarul şi Marea

Cu trup de nimfă
Marea şi-ascunde frumuseţea
Sub văluri argintii,
De spumă dantelată.
Cântecul mării mă ispiteşte
Precum cântecul nimfei Calypso
Vrăjindu-l pe Ulise
În drumul spre Itaca.

De nemărginirea-i albastră
Sunt îndrăgostit
Şi-i cânt în fiecare zi:
O, Mare,
Mare acoperită de văluri,
Precum o fecioară
Pudică şi sălbatică,
Coapsele tale, din spumă clădite
Ispitesc Cerul,
De tine-ndrăgostit.
Răsuflarea ta,
E adierea zefirului
Pletele-ţi verzi şi mătăsoase
Tremură-n vânt, pe ţărmuri,
Buzele tale sunt petale,
Petale de spumoasă iasomie.

Te iubesc, fecioară,
Pudică şi sălbatică,
Năzuroasă fecioară!
Sunt un poet îndrăgostit,
Te-au cântat şi te vor cânta
Marinarii-poeţi.
Iar eu
Voi răspândi cântecele lor.
Þi-am cutreierat nemărginirea
Pe puntea corabiei, privind orizontul
Alteori,
Căutam cu înfrigurare Pământul,
Unde cei dragi mă aşteptau.
Mi-am petrecut timpul
Între tine şi ei.

Mi-ai purtat corabia
Precum Soarele
Îşi mână carul pe Cer,
Trecând dintr-o lume în alta.
O, Tu,
Regină în palatul de mărgean
Tu, crudă şi iubitoare Regină
Atâtea suflete temerare
Þi-au străbătut necuprinsul,
Mânate de curiozitatea
De a-ţi descifra hieroglifa.
Unele,
Au sfârşit în abisurile tale,
Îmbrăţişate de vălurile ce te acoperă.
Din atâtea inimi,
Reîntoarse la ţărm,
A izbucnit cântecul bucuriei,
Bucuria victoriei,
Regăsirii de Sine.
Astfel,
Sufletele trezite
Þi-au descoperit comorile,
Atât de tainic ascunse
O, Mare,
Mare acoperită de văluri,
Eu sunt poetul,
Poetul etern îndrăgostit
De frumuseţea ta magică,
De nemărginirea ta albastră.

poezie de Floarea Cărbune (20 iulie 2009)
Adăugat de Adina M. Neghirla
Votează! | Copiază!