Ce-ar spune lumea?
Ce-ar spune lumea, tot mai tunsă și mai pustie,
Dacă într-o zi, pe neașteptate, dintr-o extremă fantezie,
Mi-aș vopsi părul în nuanțe de alb și violet,
Purtând un vechi peplum grecesc și-n loc de ac de păr, cochet,
O coroniță de iasomie și floricele de nu mă uita,
Dac-aș cânta pe străzi acompaniata de viori tra-la-la
Sau mi-aș recita versurile-n prin piețe-n gura mare, frust,
Eliberată de călușul comunului bun gust?
Ar veni oare să mă vadă, umplând trotuarele?
M-ar arde cum a ars odinioară vrăjitoarele?
Ar bate clopotele de liturghie?
Mă gândesc la asta și mă ia, așa, un fel de veselie.
poezie de Alfonsina Storni, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre păr
- poezii despre vioară
- poezii despre tuns
- poezii despre muzică
- poezii despre gură
- poezii despre flori
- poezii despre alb
- poezii despre Grecia
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.