Nu ţi-a fost niciodată silă de inteligenţa dumitale? Nu ţi s-a părut niciodată că e obositoare, prezumţioasă, insuficientă? Că, după ce ai discutat tot, ai limpezit tot şi ai înţeles tot, a rămas dincolo de lucruri o umbră sau o lumină până la care n-ai ajuns? Ce îţi reproşez dumitale şi spiritului francez este excesul de memorie. Prea le ţineţi pe toate bine minte, prea le aveţi pe toate sub control, ca într-un laborator, în care fiecare eprubetă închide o formulă, o serie de reacţii cunoscute, o serie de certitudini limitate. Orizontul acesta e sterp. Sigur, dar sterp.
Viaţa dumitale este fără mister şi eu mă întreb cum nu te plictiseşti trăind-o. Ea în orice caz trebuie să se plictisească groaznic în tovărăşia dumitale. Eşti un om fără surprize.

Mihail Sebastian în De două mii de ani
Adăugat de Avramescu Norvegia-Elena
Votează! | Copiază!