Dor de verde, dor de mamă
Auzi cum îmi cade lacrima pe iarba ta?
Și eu nu ți-am adus măcar un colț de pâine.
Doar tu coaci bine pâinea, cu cântec, cu ceva -
Acasă e amar, aici ești verde mâine.
E vremea șarpelui de oțel pe linii de marfare,
Și tac și taci, române, când trenul șuieră în gară!...
Stejarul simte veacul tragic, și negreșit se moare;
Copaci cu suflete tăiate s-au rușinat și au plecat din țară.
Rușine mi-e de moarte, de voievozi și de haiduci,
Că România îngenucheată ajunse cuib de cuci.
poezie de Ștefan Radu Mușat din Exercițiu de patriotism
Adăugat de Marian St. Vlad
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre rușine
- poezii despre pâine
- poezii despre moarte
- poezii despre România
- poezii despre șerpi
- poezii despre viitor
- poezii despre verde
- poezii despre tăcere
- poezii despre trenuri
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.